L-am urmarit pe fostul ministru de finante grec, Yanis Varoufakis, intr-un scurt interviu cu Owen Jones, vorbind despre dreptate sociala, necesitatea formarii unei largi miscari democratice pan-europeana, si pericolul reprezentat de extrema dreapta.
Inainte de a vorbi despre ideile grecului, vreau sa remarc inmultirea vocilor, in diferite tari ,care vorbesc despre formarea unei miscari de stanga, dincolo de granitele nationale si care sa militeze pentru o societate mai dreapta.
De la Podemos, in Spania si pana la Partidul Laburist. in Marea Britanie, readus in randul partidelor de stanga de Jeremy Corbyn, dupa ce Tony Blair si clica sa il trasesera la dreapta conservatorilor. Stanga revine in prim plan inregistrand o popularitate mare, mai ales in randul tinerilor.
In acest context, vedeta fortelor progresiste , vine de peste Atlantic, Bernie Sanders , care pentru o persoana “fara sanse la presedentie” starneste valuri mari in America si inregistreaza un success in randul tinerilor, mai mare decat a avut Obama.
In discursul tuturor celor mentionati mai sus, se subliniaza nevoia cooperarii internationale pentru a proteja drepturile muncitorilor, combaterea coruptiei si, cel mai important, ameliorarea incalzirii globale. Asa cum spunea de curand Jeremy Corbyn “ nu poti construi o lume mai buna, fara sa fii conectat la ea”.
O astfel de alternativa lipseste pe scena politica romaneasca, stanga in Romania a fost monopolizata de PSD, un monstru al coruptiei. Daca mai pui la socoteala ca, atunci cand vorbesti de politici sociale, esti identificat drept comunist, intelegem de ce alternativa catre care se indreapta tinerii nostri este compusa din miscari neo-legionare, xenofobe si ultra-nationaliste.
De altfel trebuie sa fumezi niste ciuperci extrem de otravitoare pentru a-l vedea pe Liviu Dragnea ca pe un lider al fortelor progresiste.
Revenind la interviul cu Yanis Varoufakis, acesta atragea in repetate randuri atentia asupra pericolului reprezentat de fortele de extrema dreapta “vulgare, brutale, cu tendinte xenofobe” care nu promoveaza decat politici nascute din frica si ura si care vor duce la dezintegrarea Uniunii Europene.
Eu nu pot decat sa ma intreb daca simpatizantii acestor miscari sunt atat de orbiti de nationalism si islamofobie incat sa fie gata sa se intoarca la Europa granitelor cu sarma ghimpata, patrule militare si caini.
Stanga spunea grecul, nu a fost capabila in anii treizeci sa coalizeze cu alte forte democratice, pentru a preveni caderea in abis, eu vad un astfel de abis deschizandu-se in fata noastra. Toti avem datoria sa ne uitam dincolo de granitele nationale pentru a preveni o asemenea degenerare.
Si mie mi-ar placea, spunea in continuare fostul ministru, sa le dau sangele pe nas celor de la Bruxel, insa scopul nostru trebuie sa fie o larga miscare democratica, capabila sa ne apere pe noi, si generatiile urmatoare, de soarta celor din anii treizeci-
Cu un PNL corupt si muribund, care propune pentru primaria capitalei un simpatizant al legionarilor si cu o stanga inexistenta, Romania merge cu pasi siguri catre abisul descris de Yanis Varoufakis. Trebuie doar sa deschizi F.B. si sa intri din profil in profil, sa vezi cati oameni decenti, in lipsa de alternativa, ajung sa se agate de ultranationalism ca ultima solutie.
Ultranationalism- care sta la baza unor miscari, care promoveaza o istorie alternativa, mincinoasa si bazata dor pe mit, care are scopul de a acoperi amaraciunea lasata de clasa politica corupta, cu povesti despre lupi dacici care au dominat Europa si personaje intunecate, precum Zelea Codreanuș transformate peste noapte in eroi nationali.
Desi, aceste miscari extremiste pot parea prea mici pentru a fi periculoase, nu trebuie uitat ca ele se caracterizeaza printr-un continuu efort in directia dorita, in timp ce majoritatea oamenilor cu vederi moderate, cu grijile lor cotidiene sunt tentati sa le ignore, fara a lua pozitie pentru stoparea lor .
