Lucian Mustaţă

Update: Decizia oficiala a echipei de organizare este sa amanam evenimentul intrucat conditiile meteorologice nu permit buna desfasurare a programului. Va vom comunica noua data a festivalului in decursul zilelor urmatoare. Anuntati mai departe!

Am primit ieri o scrisorică foarte mişto de la Cercetaşii României. O scrisorică foarte mişto în care mă îndemnau să aprind lumânarea care venea în plic, să o pun în gulguţa care o însoţea şi să încerc să mă desprind, măcar pentru câteva momente, de tot ce înseamnă stres şi cotidian. Şi dat fiind mesajul din avatarele mele de pe SM (vezi în cazul ăsta profilul de facebook, respectiv cel de twitter), un astfel de îndemn nu se putea potrivi mai bine. Şi am făcut-o. Şi am intrat în atmosfera pe care mai sus menţionaţii cercetaşi o vor crea în Parcul Copou din Iaşi mâine seară.

După ce am săpat un pic, am aflat ce reprezintă, de fapt, acest festival: un spaţiu de manifestare artistică a tinerelor talente, o atmosferă unică creată timp de 2 ore cu zeci de mii de lumânări.

Tot în cadrul festivalului, cercetaşii ieşeni te aşteaptă, începând cu ora 18:00, pe aleile Parcului Copou la atelierul de slackline, expoziţia foto şi flashmobul din deschiderea festivalului, ba chiar promit să te înveţe cum se confecţionează o gulguţă. Cei mici sunt invitaţi la atelierele de face-painting, animaţie şi bans. Totul pe acordurile folk, în lumina a 3000 de gulguţe aprinse pe aleile parcului şi o mulţime de lampioane.

Ca invitaţi, organizatorii ni-i aduc pe trupa Descântec, Adriana Lupu şi George Boghian, ansamblul de viori “Prietenia” şi Rareş Hristodorescu, trupa de teatru Bing-Bang şi mulţi alţii.

Detalii mai găsiţi pe pagina de facebook a evenimentului şi pe pagina web dedicată

Prin urmare, eu ştiu unde o să fiu mâine seară şi ce o să fac (poate cu ocazia asta îmi schimb şi avatarul, cine ştie?). Voi ce o să faceţi?

Îmi invit pe această cale, cititorii din Iaşi să mă însoţească în aventura de mai propusă de cercetaşi. Ne vedem la 20:00 (la ora asta o să fiu acolo) la intrarea principală în parc.

Duminică – 13 mai – a avut loc prima parte din conferinţa despre leadership “Smarter – Lead the way!”, organizată de AIESEC Iaşi.

În cadrul sesiunilor de training, tinerii ieşeni au avut prilejul de a interacţiona cu Andy Szekely, Tedy Necula, Paul Olteanu, Valentin Ciacâru, Severin Sânzianu şi Elisabeth Teal.

Astfel, Smarter a reprezentat un prilej de conturare a unui cadru de discuţii şi dezbateri între invitaţii şi participanţi.

Aşadar, persoanele ce care doresc să participe la conferinţa Smarter şi nu au reuşit să se înscrie până acum, mai au această şansă până pe data de 19 mai. Astfel,  studenţii îi vor cunoaşte, de exemplu, pe Cezar-Gabriel Ciortescu –  Shipping Master, Zodiac Maritime Agencies Ltd., London, UK.

Cezar – Grabriel Ciortescu le va vorbi studenţilor despre “motivele pentru care un comandant de navă ajunge să se stabilească la Iași, să acceadă la titlul de doctor în economie și, mai ales, măsura în care cele două domenii – navigaţia și economia – se pot intersecta la un moment dat, rezultatul fiind unul cel puţin interesant.” Acesta susţine că: “Poziţia de comandant presupune, dincolode studiu în domenii precum navigaţie, meteorologie, astronomie, fizică, oceanografie, ambarcaţiuni nautice sau trigonometrie sferică, abilităţi de comunicare interculturală în cadrul unei companii multinaţionale, capacitate de a lua decizii în situaţii extreme, precum și cunoștinţe solide de management al navei.”

Pentru mai multe detalii puteţi accesa site-ul www.aieseciasi.ro/smarter.

Tre’ să recunosc că mă chinuiesc de ceva vreme să scriu câteva rânduri despre Noaptea de Sânziene a lui Eliade (şi nu o să fie chiar o disecţie, aşa cum scrie în titlu). Şi asta nu pentru că nu aş fi avut timp sau pentru că nu mi-ar fi plăcut cartea ori să scriu despre ea, dar peste toate, este o carte al naibii de grea. Aşa cum Eliade ne-a obişnuit în scriiturile lui fantastice, firul naraţiunii este rupt şi înnodat de multe ori pe parcursul volumului (vorbesc aici despre primul). Acţiunea se petrece în preajma celui de-al doilea război mondial, avându-le ca personaje principale pe Ştefan Viziru – intelectual dominat de intrebări filosofo-existenţiale – Ioana, cu care este căsătorit, şi Ileana, o tânără de care este îndrăgostit dar cu care reuşeşte cu greu să se întâlnească (într-un final ajunge să fie obsedat de ea).

Deşi tema iubirii apare – obsedant chiar – pe parcursul romanului, acesta se bazează însă, printre dileme existenţiale şi filosofii despre viaţă, pe ieşirea din timp – un fel de teleportare (sau călătorie – dacă preferaţi) – temă predominantă de-a lungul operei eliadistice.

Despre însăşi geneza cărţii, Eliade spunea în biografia sa că “Acum ceva ani, când am început să scriu «Noaptea de Sânziene», nu ştiam nimic altceva in afară de sfârşit. Stiam că, după doisprezece ani, Ştefan o va reîntâlni pe Ileana, tot într-o pădure, si că va recunoaşte maşina care (i se păruse lui) dispăruse sau ar fi trebuit să dispară în pădurea de la Băneasa, în noaptea de Sânziene 1936.”

Şi dacă Viziru se identifică cu Eliade în unele pasaje, gen cel în care un inspector îl întreabă pe acesta de cât timp lucrează cu legionarii, Ştefan nefiind însă legionar, eu mă identific în câteva pasaje cu personajul (corelat “Pe cine iubesc mai mult? Pe Ioana, soţia mea, sau pe Ileana?”) – acesta fiind şi unul din motivele pentru care, deşi este o carte grea de citit, mi-a plăcut într-un mod aparte.

Per ansamblu, romanul merită citit. Alte motive, în partea a doua…

Prezentarea acestei cărţi a fost posibilă cu sprijinul librăriei online, Libris.ro

Viaţa unui student se împarte în 3 activităţi mari şi late: chefuri, sesiune şi somn. Pentru că sesiunea  se apropie şi somnul în orice caz nu-şi face apariţia în perioada asta, cei de la AEGEE Iaşi vin cu a treia componentă: cheful. De pe blogul lor citire:

În parteneriat cu The Rock Bar organizăm joia aceasta petrecerea tematică: Animal Party
Dacă ai chef de petrecut până dimineaţa atunci arată-te cât de party animal eşti şi vino la petrecere pe data de 17 mai la ora 22:00 şi vei avea parte de multe momente coregrafice de… junglă, tombolă şi… te aşteptăm iar noi venim cu măştile de animale.

Intrarea este liberă.

Săptămâna asta a fost la Iaşi ContemporanIS, festival de teatru contemporan. N-am scris nimic. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut sau pentru că nu aş fi avut ce. Dar i-am lăsat pe alţii mai în măsură decât mine să o facă. Astfel, colega şi buna mea prietenă, Paula, a scris rândurile de mai jos

Pe 7 mai a început, când mi s-a stricat maşina de spălat rufe. Mi-am clătit blugii la mână. Întrebările din buzunare nu mi s-au uitat, ci le-am zdrobit între palme şi le-am agăţat de cârlige, în văzul păsărilor călătoare. Acesta e un pont învăţat de la Radu Afrim.

BRUT, ar spune unii (adică Vlad Cepoi), de prin aceste părţi, despre o senzaţie crudă a unei iubiri obsesive, faţă de propria artă. E mai degrabă un “prea-fix”, Teatru Fix, care şi a propus să-mi găzduiască emoţiile şi trăirile ieşene, înfăţişându-mi  “…y km” de pasiune pentru publicul de teatru. Un public cald, spune Alexandru Arion, care şi-a adus Fotografii cu clovni invizibili, tocmai de la Cluj. Ăl mai vizibil clovn “nu mai e singur.Toata lumea a trecut de partea noastră.” A celor în aşteptarea unui Al treilea război mondial, propagat de studentii Uage (Universitatea De Arte “George Enescu”), o luptă interioară care sfâşie proiectarea unui viitor al sinelui, al Cristinei Werner. Speranţa e propovăduită, însă, de  către Vasea Blohat, speranţa necovenţională, izvorâtă din refuz, abdicaţie şi respingere, chestionându-şi Călăul şi călăuza.

Cu toate astea, mi-am găsit liniştea, într-o cameră a hotelului California suite, zâmbind in trei feluri, fascinată de dragostea împărtăşită de Tudor Lucanu. Şi mi-a plăcut să fiu părtaşă la Frumoasa călătorie a urşilor Panda…, povestită de Ovidiu Ivan, la saxofon. Si tot de iubire contemporană ne vorbeşte  Irina Poiană, dar într-o notă ceva mai gravă, o dragoste Extreme. Apoteotic, Florin Caracală completează inumanul în sentimente, aruncând cu Hârtii, ursuleţi şi fete.

Continuarea pe blogul ei

Într-un Iaşi bombardat de buldozere şi bobcat-uri e aproape imposibil să nu-ţi pierzi răbdarea la semafor, după ce ai făcut slalom printre jaloane şi poliţişti. Ca pieton mi se pare ceva mai simplu să înduri şantierele de pe străzile Iaşului (şi ce strategie şi-a tras Nichita pentru a le explica…) dar pentru şoferi mi se pare o tortură extraordinară.

Mai zilele trecute eram cu maşina cu o prietenă, prin zonele “afectate” de lucrări şi, stând la semnalele agentului de circulaţie, un alt şofer, mai nerăbdător probabil, a încercat să forţeze intrarea pe bandă pe lângă noi. A fost momentul în care am întrebat-o cum stă cu RCA-ul, că nu se ştie niciodată în ce belele poate intra şi cât are de umblat dup-aia pe la asiguratori. Mi-a zis că are un RCA ieftin, luat de pe net, dar că speră să nu aibă nevoie de el (şi eu sper asta bineînţeles) şi că a folosit un calculator RCA ca să obţină cel mai bun preţ. Că la cât merge ea cu maşina şi la câţi bani dă pe benzină, atât îi mai trebuie, să dea mai mulţi bani pe asigurare.

Ce ţi-e şi cu şoferii ăştia?