Roxana Bursuc – specialist în comunicare ce se descrie a fi obsedată de cafea, iubitoare de pisici și moldoveancă sută la sută.
Mă număr printre norocoșii care-și petrec carantina la țară, la casă cu curte, flori și animale, dar, cel mai important pentru controlul din capul meu și emoțiile acestei perioade, lângă mama.
Însă, oricât de bine ar fi aici, tot îmi lipsește locul căruia îi zic acasă la București, motanii mei rămași singuri acolo (îngrijiți în această perioadă de către o prietenă <3 ), de rutina mea, de viața de zi cu zi. Tuturor cred că ne este dor de asta.
Dar m-am adaptat, m-am bucurat că suntem bine, am schimbat conexiunea la internet, nu pentru filme, ci pentru job (nu am avut concediu în această perioadă) și mi-am reluat locul la biroul din liceu.
Mi-am păstrat câteva obiceiuri de la București, la trezire caut cafeaua și repet acestă mișcare până termin treaba, deci fără rabat la cafea, 6-7 pe zi, mari, spre disperarea mamei :D, muzică-n surdină, flori în cameră.
Nu voi începe acum să enumăr sute de cărți citite și cursuri online urmate minut după minut, nici n-am dat iama în bucătărie. Mai gătesc pentru că nu sunt venită la hotel, citesc zi de zi după stare, de la nicio pagină până la 50-100 dacă e ceva simpatic. Filme văd tot ca-ntodeauna, încep seara un serial și până dimineață e gata, în întregime, eu văzând din el doar 10 minute.
Petrec timp pe rețelele de socializare, cel mai mult, în această ordine – pe Twitter, urmat de Linkedin, Instagram și câte puțin pe Facebook. Nu citesc știri, de fapt, nu mai citesc, e mult prea multă informație. Am grijă să respect reglementările impuse de starea de urgență și cam atât, nu sunt atentă la cifre pentru că știu că oricum nu suntem pe roze la capitolul medical în țara noastră.
Nu am făcut exces de videoconferințe și la telefon am vorbit foarte puțin pentru că nici înainte nu eram o fană a acestui tip de legătură.
Ce am făcut deosebit în această perioadă este un curs despre vin, am fost la multe degustări, la multe crame, mi-am petrecut ore-ntregi savurând această licoare, ba chiar am făcut alături de tata în copilărie, însă nu știam ceva prea serios despre acest domeniu.
Și am mai făcut 10 abdomene într-o zi, 50 de genoflexiuni a doua zi, nimic special, program lejer, de dezmorțire, căci dacă înainte de carantină nu mergeam la sală, nu am sperat acum la vreo reușită sportivă, am zis că dintr-o dată nu pot să le fac pe toate.
Tocmai din acest motiv cred că aș recomanda tuturor să-și facă lucrurile în ritmul lor, fără presiune pusă pe ei cu prea multă informație, cursuri, sport, filme. Avem același timp ca-nainte, poate acum nu mai intră naveta casă-job, însă la nivelul psihicului, această carantină își face simțită prezența prin subiectul ei central.
Boala a fost dintotdeauna ceva de temut și ne afectează moralul, starea de spirit, ne diminuează din energie, ba chiar ne înfricoșează dacă ne gândim la efectele ei asupra rudelor noastre, asupra părinților, asupra noastră.
Primul lucru pe care-l voi face când se va anula izolarea asta care ne-a răpit libertatea va fi să-mi iau bicicleta și să pedalez victorioasă pe Calea Victoriei și să mă opresc la una dintre cafenelele mele preferate:D Sper că nu a mai rămas mult până atunci!
