Rosteste sau scrie, politica social-progresista, dreptate sociala, drepturile angajatului sau sindicat si, imediat, devii tinta unui atac neo-liberal . E ca si cum ai fi o femeie acuzata de adulter in Afganistan. Te trezesti izolat intr-un colt, cu o gloata in jurul tau, care tipa isteric injuraturi catre tine si e gata sa te linseze, fara sa puna prea multe intrebari.
Faptul ca, orice putoi cu papion, creasta naclaita in gel si trei fire de par recent aparute in zona pubiana, vine repede sa ia o piatra si se straduie sa o arunce cat mai precis, nu ma uimeste.
Problema este ca si majoritatea persoanelor- sa le spunem “pregatite”- este dispusa, in cel mai bun caz, sa te ignore, dar cel mai des aceste persoane se opresc pentru a-si face datoria de cetatean respectabil , contribuind la pedepsirea “criminalului”, fara sa fie interesati de circumstantele atenuante.
Cu toate ca, pe vremea cand si eu aveam trei fire de par in locurile intime, insa nu purtam papion ( pe atunci purtai pulover pe gat, pe sub camasa ) eram anti stanga si deci “ de dreapta”, desi asta se baza doar pe trauma comunismului, in timp m-am indepartat de axa politica nefiind capabil sa gasesc un loc confortabil pe aceasta.
Nu sunt de stânga
Nici in acest moment nu m-as caracteriza, spunand ca sunt un simpatizant al stangii, mai ales in Romania, unde stanga este egala cu PSD, un monstru corupt. Insa stanga nu inseamna nici PSD, nici comunism, nici oameni cu barba pana la genunchi.
Stanga, sau cel putin stanga despre care vorbesc eu, cea care are o popularitate din ce in ce mai mare astazi, este stanga social-progresista. Si astfel ajungem la tema articolului.
Am indraznit sa protestez, nu o singura data, cand cineva punea semnul egal intre URSS, Corea de Nord, Venezuela , Cuba si reprezentantii miscarii social-progresiste, precum Bernie Sanders si, de fiecare data, reactia mea a fost intampinata cu priviri de genul, saracul, s-a nascut cu deficente mentale, sau am fost acuzat ca sunt platit de Putin sa destabilizez opinia publica.
Trec peste ridicolul comentariilor de genul celor de mai sus si vreau sa raspund aici intrebarii care, de obicei, urmeaza in astfel de discutii si anume : “ Pai, si care este diferenta dintre Bernie Sanders si URSS, Corea de Nord, Venezuela si Cuba?”
Raspunsul meu nu este pentru cei care adreseaza intrebarea, ei au raspunsul lor si cuvintele ce urmeaza sunt hieroglife pentru ei, raspunsul este pentru cei care, ca si mine, nu incearca sa simplifice lucruri complicate, pentru cei care, nemultumiti fiind de statu-quo, vor sa gaseasca alternative, pentru ca, alternative indiferent de ce spun unii, exista tot timpul.
In primul rand, diferenta cea mai clara, usor de identificat si, pentru o persoana a carei cunostinte de istorie se rezuma la ce a invatat din “Europa Universalis” si “ Hearts of Iron” este ca, exceptand Venezuela, comunismul a preluat cu ajutorul violentei, puterea .
Bernie Sanders, laburistii britanici reveniti la stanga, dupa alegerea la conducerea partidului a lui Jeremy Corbyn sau Podemos, sunt sustinatori ai democratiei si armele lor sunt doar ideile de reformare ale societatii bolnave in care traim.
Nicaieri in agenda politica a progresistilor nu intalnesti agricultura colectiva si nationalizarea intregii industrii ( cu exceptia monopolurilor naturale precum energia electrica sau transportul in comun, care atunci cand sunt privatizate scapa de sub control in detrimentul consumatorului, precum astazi in U.K.) si nici nu-l vad pe Bernie Sanders vanand dimineata, pescuind dupa amiaza, pazind vacile seara si facand critica dupa cina.
Pentru a fi cat se poate de clar, am sa enumar in continuare, schematic, cateva dintre diferentele majore dintre agenda progresista si comunismul, de care unii incearca, pueril, sa o lege, fara a avea pretentia ca am acoperit intreaga esenta:
Guvernele comuniste au fost si sunt guverne care opereaza in secret fara a da socoteala cetatenilor, ascunzandu-se in spatele unei prese controlate de acestea, in acest sens asemanarea este evidenta cu situatia din tarile vestice, unde nu guvernul, ci o mana de moguli controleaza intreaga presa, care duce o campanie continua de propaganda anti progresista si pro neo-liberala.
Pe agenda progresista in contrast, transparenta este un punct important
Pe agenda progresista in contrast, transparenta este un punct important, mergandu-se pana la propunerea inregistrarii si publicarii intalnirilor, sedintelor, congreselor, astfel incat publicul sa vada cine si ce propune si sa se evite negocierile secrete, precum cele care au condus la semnarea NAFTA sau, precum cele care au loc astazi in privinta Tratatului.
Democratia, termen schilodit si fara valoare in comunism, si-a pierdut sensul si in tarile capitaliste unde lobistii bine platiti si influenti, care au ca parghii-donatii grase si pozitii directorale bine platite promise politicienilor dupa retragere, influenteaza agenda acestora si nu dorintele alegatorilor. In acest sens agenda progresista propune gasirea de solutii pentru limitarea sau inlaturarea acestor metode bolnave care corup democratia.
Religia, subiect tabu in comunism, este respectata de agenda progresista, care insista asupra asigurarii egalitatii religioase si a dreptului fiecarui cetatean sa practice propria religie.
Spre deosebire de comunisti, progresistii lupta pentru asigurarea drepturilor lezbienelor, homosexualilor, bisexualilor si transexualilor.
Pacifismul este alta caracteristica a progresistilor care ii diferentiaza de comunisti, agenda lor de reducere a cheltuelilor militare fiind o ingrijorare continua in randul marilor companii producatoare de armament.
Nici guvernele comuniste si nici cele capitaliste, de altfel, nu au luat in serios problema schimbarilor climatice, insa de la Bernie Sanders la Jeremy Corbyn, progresistii aduc incalzirea globala mereu in centrul atentiei.
Si nu in ultimul rand, progresistii nu sustin egalitatea precum in dogma comunista, insa nu pot accepta exploatarea oamenilor de catre marile corporatii in numele cresterii economice.
Ceea ce astazi se numeste flexibilitate este un camuflaj pentru distrugerea sigurantei sociale si a locurilor de munca stabile si inlocuirea lor cu contracte de munca pe termen limitat sau cu zero ore, astfel incat angajatul nu are niciun fel de stabilitate sau putere de necogiere a salariului sau conditiilor de munca.
Desigur trebuie admis ca exista si asemanari si puncte comune intre agenda social-progresiata si cea comunista precum:
Drepturi egale pentru femei, care continua si astazi sa fie platite mai putin decat barbatii, chiar daca ocupa aceeasi pozitie
Asigurarea unui sistem de invatamant gratuit, pana la cel mai inalt nivel, astfel incat sa se asigure accesul pe toate nivelele, in functie de capacitatea fiecaruia, si nu in functie de veniturile familiale.
Asigurarea de servicii medicale pentru toata lumea, intr-un sistem de sanatate de stat, experimentele de privatizare in acest domeniu ducand la dezastre.
Asigurarea dreptului de a avea o locuinta, lucru devenit din ce in ce mai imposibil pentru multe familii, chiar daca acestea sunt compuse din doi salariati care muncesc cu norma intreaga.
Sunt convins ca indragostitii de TINA (There is no alternative, nu exista alternativ), asa numitii neo-liberalisti, nu vad in continuare nicio diferenta intre progresism si communism, desi punctele sunt foarte clare.
Si rationamentul prezentat aici este intampinat cu zambete ironice, pentru ei oricine indrazneste sa caute alternative este ori ticnit ori prostut si, desigur, incompetent din punct de vedere economic.
Dogma neo-liberalista este atat de rigida si disperata sa nu se afle ca “pamantul este rotund” incat oricine indrazneste sa aibe opinii cat de putin dizidente se face vinovat de blasfemie si trebuie ars pe rug.
Sistemul actual a fost construit astfel incat profitul si veniturile ajung doar la cei bogati si puternici
Sistemul actual a fost construit astfel incat profitul si veniturile ajung doar la cei bogati si puternici, lasand marea majoritate cu mai putin decat este necesar pentru un trai decent. Propaganda presei neo-liberaliste nu poate sa canalizeze la nesfarsit furia celor multi, care desi muncesc din greu nu au destul pentru a trai, catre cei mai slabi si vulnerabili din societate precum emigrantii si cei dependenti de ajutor social.
Desi se fac eforturi mari pentru a spala creierul oamenilor si a-i convinge ca acestia de mai sus impreuna cu statul, care cheltuie si risipeste ineficient, sunt unicii vinovati intrebarea : de ce profitul corporatiilor si salariile celor care le conduc cresc din ce in ce mai repede, in timp ce majoritatea se lupta pentru supravetuire, apare din ce in ce mai des.
Istoria ne invata , daca vrem sa-i acordam atentie, ca aceasta stare de fapt nu poate continua la infinit, iar societatea in care traim nu este departe de punctual in care paharul va revarsa.
Exista intotdeauna alternative, fie ele bune sau rele. Statu-quo-ul nu mai poate continua, cei care fac eforturi mari sa-l preserve nu mai au suportul majoritatii. Oamenii cauta alternative, de la Bernie Sanders la Donald Trump, de la Jeremy Corbyn la Nigel Farage , de la Podemos la Frontul National, marea majoritate a populatiei alege sa caute alternative.
Eu sper ca, macar parte din initiativele progresiste, sa fie implementate, fie de eventuale guverne progresiste, fie sa fie adoptate de reprezentantii establishmentului, astfel incat sa permita eliberarea presiunii acumulate printr-o valva de siguranta, inainte ca explozia sa aiba loc si sa ne trezim cu personaje precum Trump, Le Pen sau Farage dominand politica internationala.
